Emanoil Căprar (1957-2020)

Emanoil Căprar a fost pastorul Bisericii Baptiste din HUEDIN.

Publicat în Neclasificat | Lasă un comentariu

Vasile Maroșan – 88 de ani

http://roevanghelica.wordpress.com/2020/05/02/la-multi-ani-vasile-marosan-02-05-2020

Publicat în Neclasificat | Lasă un comentariu

Dumitru Mihanța (1944-2020)

Dumitru Mihanța (1944-2020) și Daniel Cristea (1925-1991), la Biserica Baptistă PETRILA

Publicat în Neclasificat | Lasă un comentariu

Drumul Crucii – 2018

http://www.facebook.com/prodocensmedia

Publicat în Neclasificat | Lasă un comentariu

Botez – 11 august 1974

Publicat în Neclasificat | Lasă un comentariu

Botez – 18 septembrie 2016

18sep-petrosani

Publicat în Neclasificat | Lasă un comentariu

Ziua Familiei – 15 mai 2016

beniamin-12

Beniamin Cristea (85 de ani) și Aurelia Cristea (85 de ani) sînt împreună de 61 de ani.

Publicat în Neclasificat | Lasă un comentariu

Herlo Teodor (Petru) – schiță biografică

Istorie Evanghelica

Acest material prezintă scurte informații biografice despre pastorul baptist Herlo Teodor (Petru) pe baza informațiilor publicate de Ioan Bunaciu în lucrarea Istoria bisericilor baptiste din România și Marius Silveșan în lucrarea Bisericile Creștine Baptiste din România între persecuție, acomodare și rezistență (1948-1965).

Oarecum inedit în cazul acestui pastor este faptul că  în anul 1961 în baza prevederilor noului Codului Penal al R.P.R este condamnat la doi ani (1 an închisoare și 1 an interdicție corecțională), dar face recurs la Deva împotriva sentinței de condamnare, iar tribunalul îl achită.

Fotografiile inserate fac parte din albumul Biserica Baptistă Petroșani de pe contul Facebook al lui Alin Cristea.

*

“Biserica din Petroşani s-a înfiinţat după anul 1944, prin credincioşii baptişti stabiliţi aici în căutare de lucru. În jurul anului 1954 se stabilea aici şi familia Herlo Petru, din Cermei, judeţul Arad, care s-a dovedit foarte activă în organizarea bisericii. După venirea în Petroşani, această familie…

Vezi articolul original 576 de cuvinte mai mult

Publicat în Neclasificat | Lasă un comentariu

Beniamin Cristea – 85 de ani

m-2

Un grupaj de 47 de fotografii se găseşte pe blogul România Evanghelică:

Beniamin Cristea – 85 de ani

Publicat în Neclasificat | Lasă un comentariu

Seară de colinde – 20 decembrie 2015

20dec-petrosani

Publicat în Neclasificat | Lasă un comentariu

Continental Young în Valea Jiului

4 Septembrie – Lupeni: Biserica Baptistă Sfânta Treime, ora 18.00
5 Septembrie – Vulcan: Biserica Penticostală, ora 18.00
6 Septembrie – Petroșani: Biserica Baptistă Golgota, ora 10.00
6 Septembrie – Petrila: Biserica Penticostală Muntele Sionului, ora 18.00

http://www.continental-romania.org

Publicat în Neclasificat | Lasă un comentariu

Buni Cocar: Amintiri (8)

cenuse-1

Petrosani, 3 octombrie 1976

Despre fratele Cenuse Teodor am auzit multe istorii, majoritatea legate de pastorirea ce o facuse printre leprosii din Tichilesti. Stiam (si m-am cutremurat) ca dupa primul botez oficiat acolo se-nrosise apa din baptistier … M-a uimit faptul ca Cenuse ceruse sa mearga la leprosi direct de la Seminar!!!

Pentru Cenuse purtarea crucii nu era numai o doctrina ci un act pe care l-a trait, era singurul lucru vrednic de primit.

Fusese coleg de Seminar cu Alexa Popovici si impreuna au pus multe probleme dascalilor la orele de curs. Cand dascalii n-aveau prea multe de spus, Cenuse si Popovici dezbateau inainte, practic, si-au fost dascali unul celuilalt. Cenuse mi-a povestit ca se mai si contraziceau, ca se mai ridicau si in picioare cand argumentau, dar asa s-au slefuit amandoi …

Nu-mi-amintesc decat o singura predica a lui Cenuse. La Craciunul din ’75 a rostit un mesaj intitulat: „Anonimul Primului Craciun”. Se referea, bineinteles, la Iosif, dar era si testamentul lui Cenuse. Neprihanirea lui Cenuse nu era o poza pentru semeni sau pentru lumea din piete, nu, la el era o inchinare pentru Imparatul.

Intr-o duminica, dupa o inmormantare, ne-ndreptam spre Adunarea din Petrosani. Diferenta de varsta dintre noi era de vreo 50 de ani…, dar dansul tinea pasul. Mi-am dat seama ca spiritul il tragea pe Cenuse inainte. Trupul lui era istovit dar duhul plin de ravna… Ajunsi la Casa de Adunare, i-am turnat apa pe maini si cand i-am intins stergarul am adaugat: „Sper sa nu ne certam niciodata” (stiam folclor!)

Cenuse m-a privit cu oarecare mila s-apoi cu niste vorbe grele, de granit mi-a spus: „Draga, cu mine nu te poti certa niciodata…”. L-am privit intrebator… ce vreti sa spuneti? In mintea mea imi ziceam „nu-s bun nici macar pentru o cearta cu acest colos al credintei” …

Milos, Cenuse mi-a redat linistea: „Nu te poti certa cu mine frate, fiindca eu am murit ..”. Nimeni nu mi l-a explicat pe apostolul Pavel mai bine ca fratele Cenuse Teodor in acea seara. Aveam in fata mea nu doar pe pastorul Cenuse ci si pe omul care a fost rastignit impreuna cu Hristos … In acele vorbe statea explicatia vietii lui de crestin.

Am mers apoi la amvon, dar predica serii o primisem eu inainte de slujba.

Publicat în Neclasificat | Lasă un comentariu

Vorona 1985

Acum cîțiva ani am primit de la Vasile Bonda nişte imagini care îmi trezesc nostalgii: Vorona 1985 (Suceava), cu ocazia vizitei lui Billy Graham.

De la stînga la dreapta, în picioare: Vasile Bonda, Neli Ile, Tabita Marici, Ileana Marici, Emil Popa; jos: Cornel Marici; în spate: Alin Cristea, Ducu Gal.

102

vorona-2

vorona-3

Publicat în Neclasificat | Lasă un comentariu

Buni Cocar: Amintiri (7)

„Rasfoind” prin cutele memoriei realizez cat am gresit, cate oportunitati am ratat si din toate se contureaza un serios regret. Un mare regret este legat de faptul ca nu l-am invitat niciodata pe Liviu Olah la Petrosani, nu-mi trecuse prin minte …, dar de ce nu? Am fost cumva „speriat” de calibrul lui? Nu stiu …, dar ar fi fost bine.

Mi-aduc aminte ca l-am cunoscut inca in ’67 in Timisoara. Era dupa plecarea in America a lui Pitt Popovici. „Biserica Baptista Nr. 1” avea ca „girant” pe pastorul Turcu de la Lugoj, dar lucratorii laici din Adunare faceau lucrarea in casa de rugaciune si nu numai. In opinia mea de atunci si de azi, acesti oameni au fost exceptionali. Nu-mi aduc aminte de unul singur care sa nu ma fi impresionat. Si nu-i de mirare cand printre ei se numara un Satnic, un Sentici, Stanila, Craioveanu, Laurentiu si multi altii. Printre acesti laici era si un tanar de vreo 34 de ani, numele lui: Liviu Olah.

Prima data cand l-am vazut era intr-o Sambata seara. Liviu a urcat treptele amvonului singur. Parca-l vad: suplu, costum negru, fara cravata, dar extrem de sigur pe tot ce facea. Din felul cum a dictat prima cantare, „O Doamne mare …” am stiut ca omul este „altceva”. Nu m-am inselat. A fost clar, dezinvolt, convingator, sentimental. Nu-i lipsea nimic. N-am mai vazut pe nimeni ca el pana atunci si nici de atunci incoace. (Au trecut de atunci 48 de ani).
A doua zi mi s-a spus ca tanarul este avocat … (nu era dar studiase „Dreptul”).

Peste cateva luni „tanarul avocat”, in vara lui ’68, a fost ales pastor al Bisericii Nr 1. Din pacate n-am fost prezent la ordinarea lui, (aveam meci) dar mi-au povestit-o atatia si din atatea „unghiuri” incat imi vine sa cred c-am fost prezent. Dugulescu mi-a spus ce l-am impresionat pe el: „N-a zdrobit Liviu cand s-a autodenuntat, incriminandu-se printre lacrimi: „Sunt un Iona recidivist. Am amanat atatia ani intrarea in lucrare!”

Ca pastor a fost eficient, modest, foarte activ iar tinerii roiau in jurul lui. Cred ca unul n-a ramas neconvertit iar dintre acei tineri multi au ajuns lucratori. Unii chiar destoinici …

Olah avea evanghelizarea in sange. Nu stiu sa fi pierdut vreo ocazie de marturisire. O rugaciune a lui in Adunare te tinea treaz zile in sir. A fost un mic Savonarola. Pe mine o rugaciune a lui Olah, m-a trimis pe genunchi unde L-am cautat pe Dumnezeu.

Am regretat faptul ca dupa 3 ani si jumatate Liviu Olah a fost transferat din Timisoara la Faget. La sedinta de despartire am fost prezent, dar Olah nu mai era acolo. A venit in schimb (ca sa prezideze) Nicolae Covaci, presedintele Uniunii. Daca la ordinare regret ca n-am fost, la sedinta legata de transfer regret ca am participat. Dar „din jale s-a-ntrupat Electra”. Pana la urma m-am intors la Romani 8 cu 28 … si-am dat dreptate Cuvantului.
Dupa etapa (scurta) de la Faget, Liviu a ajuns la Oradea unde „recidivistul” a avut o recidiva de exceptie ajungand implicat intr-o lucrare de o amploare unica in Romania acelor ani.

Usa inchisa prin oameni la Timisoara a fost deschisa larg de Dumnezeu la Oradea. La Timisoara omul care a prezidat plecarea lui Liviu s-a numit Nicolae Covaci. La Oradea poarta pentru Liviu a fost deschisa prin acelasi om: Nicolae Covaci …

Caile Lui nu sunt caile noastre …, nici gandurile Lui nu sunt gandurile noastre.

iosif-ton-1

Iosif Țon și Liviu Olah – Oradea

Publicat în Neclasificat | Lasă un comentariu

Buni Cocar: Amintiri (6)

In Valea Jiului, dupa ce mi-a vorbit Dumnezeu, lucrarea a devenit relativ usoara, in sensul ca „nimic nu era prea greu pentru Domnul”. Nu a fost o singura seara de Evanghelizare in care Dumnezeu sa nu se adauge macar un suflet la numarul celor mantuiti.

Stilul meu a fost „kamikaze” si nu-l justific in nici un fel. Pot spune doar ca intrarea in mina era la fel de riscanta. Am incercat si eu o data sa intru in mina impreuna cu fr. Gall, dar mi-am „schimbat mintea” in momentul in care Gall mi-a intins sapca de miner la vestiar. M-am scuzat si am plecat acasa.

Nu am sa uit niciodata povestea „salvatorului de mina”, Madear. Omul acesta a murit incercand sa-i salveze pe altii … In urma lui au ramas doi copii mici … Cati dintre noi au acest spirit? Cred ca eroismul minerilor din Adunare m-a inspirat intr-o mare masura …, isi riscau viata in fiecare zi. De nenumarate ori am auzit despre surpari in care piereau oameni. Nu mai zic nimic despre bolile profesionale. Stiu ca i-am intalnit pe unii la „Fundeni”, pe altii la „Colentina” la sectia „medicala”.

Sfantul Pavel vorbea despre atletii de la Jocurile Olimpice, despre „suferintele” la care supuneau acestia pentru a castiga o cununa care se vestejea. Prin aceasta cauta sa-i motiveze pe crestini la „alergare” … Exemplul este excelent, dar daca i-ar fi cunoscut pe minerii din Vale nu sunt sigur ca acestia n-ar fi fost dati si ei drept exemple, poate chiar in locul discobolilor …

O alta inspiratie au fost studentii straini. In prima zi cand am vorbit cu Newton mi-a spus ca a venit in Romania (din Ghana) prin credinta. Stia ca este „tara lui Wurmbrand”, citise „Torturat pentru Hristos”, stia ca in tara noastra crestinii activi sunt prigoniti, totusi a venit. Tatal lui ar fi vrut ca el sa mearga in Anglia …, dar tatal lui nu era crestin. Acesti studenti au adus un vocabular nou, care ne lipsea si un suflu nou. Am invatat credinta si de la ei.

Am plecat din Vale cu inima impovarata, ma temeam ca am parasit nu doar niste oameni devotati lui Dumnezeu ci chiar locul meu in planul Lui. Din fericirte, n-a fost asa.

Starea din Bucuresti (Giulesti) era totusi alta. Lucrare spirituala se facea inoras, se facea la „Mihai-Bravu”, in „Titulescu”, la „Popa Rusu” si mai putin in Giulesti. Mi-a trebuit un an intreg ca sa adresez prima chemare la mantuire.. Mi-a fost inima cat un purice, dar am facut-o si Dumnezeu a fost bun cu noi. E drept ca fratii mai vechi din Adunare n-au fost de acord cu noul stil, dar zarurile au fost aruncate. Timp de 5 ani si jumatate am botezaqt in fiecare luna noi suflete, uneori aveam si cate 3 sau patru botezuri intr-o luna.

La plecarea din Vale am trait prima lucrare de vindecare. Vizitam o familie din Adunare, impreuna cu Marici si Indrecan (crestin dupa Evanghelie). Familia pe care o vizitam n-avea copii si isi dorea unul. In clipa plecarii, Indrecan m-a-ndemnat sa ma rog in acest sens. Ne-am rugat si in urmatorii ani familia (G.D.) a primit de la Domnul, trei copii. Acest episod m-a inarmat cu curajul de a merge prin credinta nu numai pentru mantuirea omului ci si pentru vindecarea lui.

Publicat în Neclasificat | Lasă un comentariu