Sărbătoarea Mulțumirii – 18 octombrie 2009

smpetrosani

În anii ’80, pe strada Independenței (și Viitorului) locuiau 3 frați Cristea, unul topograf și doi croitori – Daniel (tatăl meu), Beniamin (unchiu Minu) și Eftimie (unchiu Tenie).

În poza de mai jos e unchiu Tenie, la Sărbătoarea Mulțumirii în San Leandro (cred), California, în 1984 (dacă am citit bine data neclară de pe spatele pozei pe care am fotografiat-o sîmbătă noaptea spre duminică).

Ciorchinele uriaș, din cîte îmi amintesc, era unul dintre punctele forte la Sărbătoarea Mulțumirii din Biserica Baptistă din Petroșani. Să fi fost o dată, să fi fost de mai multe ori, nu știu, eram adolescent în anii ’80. Și, după cum se știe, adolescenții sînt de obicei cu capul în nori (unii chiar și la alte vîrste).

Dar acum, de fiecare dată cînd în memoria mea apare Sărbătoarea Mulțumirii și Petroșani, întotdeauna primul gînd, prima amintire este acest ciorchine uriaș.

Celor care s-au obișnuit, în ultimii 20 de ani, cu vremurile de libertate religioasă și financiară le propun să facă un exercițiu de imaginație gîndindu-se ce însemna un astfel de moment de sărbătoare în anii ’80 și, de asemenea, ce vînzoleală se crea, în comunitatea de credincioși, în jurul unui astfel de eveniment.

Mi-am bătut capul să-mi amintesc cum se numea întreprinderea la care se făcea scheletul metalic pentru strugurele uriaș: URUMP. Sau poate altundeva, ce mai contează… Mi-am bătut capul? Mi-am bătut…

unchiutenie

Sărbătoarea Mulțumirii de azi are însă o semnificație mai aparte pentru mine, întrucît am auzit că va participa și Vasile Maroșan, din Slimnic, împreună cu un grup de musafiri din jud. Sibiu.

Ei bine, în memoria mea (bună, de altfel, la 42 de ani), Loți Baci (cum îi zicea pișicherul de frate-meu Emil) are un loc aparte. Și știu că nu doar pentru mine e o amintire deosebită, ci și pentru alți petroșăneni, împrăștiați de viață prin țară sau prin străinătate.

Fratele Maroșan a fost ani buni dirijorul orchestrei din Petroșani și, mai ales, în perioada cea mai bună a ei. Nu de puține ori le-am spus colegilor mei din grupa de teologie baptistă și altora ce mult a contat ca o persoană precum fratele Maroșan să își fi dedicat timpul și energia nu doar pentru a conduce orchestra (despre care profesorul meu de vioară, invitat de tatăl meu la biserică de Crăciun, dacă-mi aduc bine aminte, a spus: Nu credeam că se poate face așa ceva în Valea Jiului.), ci și în a instrui generații de copii și tineri, a scrie partituri și a acorda cu răbdare mandolinele, activitate la care participam și eu, cu mult mai puțină răbdare, desigur.

La un moment dat s-a mutat la Sibiu, unde l-am vizitat pe cînd eram burlac, apoi la Slimnic, unde l-am vizitat abia în 2002, cînd, fiind pentru cîteva zile la Mediaș, am trecut și prin Sibiu pentru a-l cunoște pe cel ale cărui cîntări le cîntasem de atîtea ori la pian, vioară sau chitară, Nicolae Moldoveanu la 80 de ani.

Iată-mă, așadar, cu fratele Maroșan în 2002, căruia i-am făcut ditamai surpriza atunci, că nu știa că vin pînă i-am bătut la poartă, uitați ce zîmbet are, dar să știți că la repetițiile de orchestră era tare sever și serios. Ca un neamț. De fapt, pentru mine, atunci, ideea de neamț o întrupa fratele Maroșan. Care era… ungur.

Îl mai făceam eu să schițeze un zîmbet cînd nu mai respectam partitura și făceam niște înflorituri pe strunele viorii. Mare pișicher și fratele lui Emil… Ăl micu’…

Păi nu-i fac și azi surpriza?

marosan

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Neclasificat. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Sărbătoarea Mulțumirii – 18 octombrie 2009

  1. Pingback: Sărbătoarea Mulțumirii la Biserica Baptistă “Golgota” Petroşani – 18 octombrie 2009 « Hunedoara Evanghelică

  2. Timotei Caprar zice:

    Asta cu adevarat sarbatoare,Aline mi-ai facut o mare bucurie, sa aud de multele evelimente petrecute la noi,orchestra nu lipsea din program, cu toate ca nu aveam leptop sau calculator ,mosu Herlo si Morosan raman pentru noi modele:
    -puntualitate…inainte cu o ora la acordat instrumente;
    -tiparire programului la masina de batut
    Oameni harnicii cu patos pentru lucrare si fara mijloace moderne.Privind in urma nu voi lasa ca ciorchinele sa fie mai mic de ziua multumirii, nici ca melodia sa fie fara viata nici activitatea mea sa fie anemica …Succes ,TEIU

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s