Buni Cocar: Amintiri (5)

M-au fascinat convertirile din Valea Jiului. Imi pareau decupate din „Faptele Apostolilor” fiindca nu erau efectuate de om ci de Dumnezeu. Am auzit mereu ca „mantuirea este cea mai mare minune” si nu am nici un motiv sa ma-ndoiesc de asta. La Petrosani insa am constatat insa ca minunea aceasta era mai totdeauna precedata de alte minuni. De asemenea era urmata de nenumarate miracole. Cred ca se-ntampla asta fiindca oamenii nu erau neaparat animati de dorinta sa intre intr-o institutie terestra, nu, ei erau doritori si flamanzi dupa Dumnezeu. Nu ii mana spre Adunarea noastra nici asezarea casei de rugaciune din „colonie”, nici slujbele de acolo, chiar daca Inchinarea noastra era frumoasa, ei aveau nevoie de o realitate spiritual-supranaturala si li s-a spus ca acolo se afla ceea ce ei cautau. Imi place sa cred ca au gasit si (sau) au fost gasiti de Acela a carui prezenta nu izbeste oichiul ci inima.

Nu pot uita seara in care dupa o slujba „modesta” fr. Marosan m-a intrebat de ce n-am facut „chemare”? Nu i-am raspuns desi stiam, mi-era rusine sa chem pe cineva la Dumnezeu dupa o asemenea predica. Dansul mi-a spus ca in sanctuar m-asteapta o persoana care „nu vrea sa plece acasa pana nu vorbeste cu dumneavoastra”. M-am dus si am aflat o poveste atat de cunoscuta si totusi cat de noua …: „Azi dimineata stateam in cumpana, sa vin sau nu la aceasta Adunare? Auzisem de evanghelizare …, am pus doua semne in sufletul meu. Al doilea lea era sa mi se predice numai mie in Adunare si primul: sa ma invite cineva aici. Ambele s-au materializat si … El va fi Domnul meu pentru totdeauna.” (Numele acestei doamne este Mihanta …)

28

(2009 – Familia Maroșan și juniorul Mihanța cu soția)

Vecina care o invitase a fost convertita cu putin inaintea ei. Aceasta era bolnava, avea cancer la fata. La cateva zile dupa botez isi cumparase bilet de tren pentru a merge la doctor in Bucuresti. Obisnuia sa vada un medic la „Colentina” unde lucra o cumnata a ei (Mariuca Buhai, fiica fratelui Moceanu).

Barbatul „vecinei” era cam morocanos si cand a aflat de o noua vizita la Bucuresti i-a spus intr-un mod abrupt: „daca Dumnezeu a facut pentru tine minunea convertirii, de ce nu te vindeca si de cancer”? Ei i s-a parut o-ntrebare potrivita si s-a rugat sa fie vindecata chiar in seara aceea a plecarii. Dupa rugaciune a pus mana pe valiza si dadea sa plece cand sotul inmarmurit o intreaba: ce-i cu tine, unde pleci, nu vezi ca … Apoi a dus-o la oglinda. Cancerul disparuse fara urma.

Un tanar, dupa ce a vizitat Adunarea, si-a anuntat parintii ca este hotarat sa mearga pe Drumul Crucii. Tatal lui l-a anuntat ca-l dezmosteneste daca face asta … Pe la miezul noptii baiatul s-a sculat si a scris pe-ntuneric un bilet prin care isi instiinta parintii ca a decis sa-i paraseasca pentru a evita certurile … Dimineata, tatal a fost consternat iar mama tanarului a intrat in post negru. „Fugarul” n-a ajuns prea departe, a intalnit intr-o gara un grup de crestini care l-au adoptat l-au sfatuit si l-au ajutat sa devina un Onisim. Mama lui a fost convertita inainte ca el s-ajunga acasa. La botezul lui a predicat Simion Cure: „Prin botez noi ne logodim cu Crucea”.

O doamna de origine maghiara a fost atinsa de Cuvant si a cerut botezul. Sotul i-a promis ca va veni si el la Adunare in ziua botezului dar nu s-a tinut de cuvant. A fugit literalmente de acasa. A fugit insa repede si mult pana i-au cedat picioarele. Dupa acea zi n-a mai putut sa mearga si a fost tintuit la pat. In starea aceea, m-a rugat sa-l vizitez. Am stat de vorba cu el, dar nu s-a lasat de mine pana nu l-am botezat. A fost primul botez pe care l-am facut „intr-o cada”, dar conditiile era exceptionale. Familia era din Lonea si stateau in acelasi bloc cu familia Veres.

Dumnezeu nu lucra datorita noua, sigur nu datorita mie … Intr-o seara de „tineret” nu mi-a placut atitudinea tinerilor si i-am trimis acasa, nu inainte de a adauga: „spuneti parintilor vostri ca eu nu pot lucra cu niste oameni mandri”. M-am speriat putin de ce-am facut. Ma gandeam ca parintii se vor supara …, dar a doua zi am aflat despre o alta minune. O tanara care fusese repartizata la Aninoasa ca pediatru a fost printre cei trimisi acasa …, cum ea n-avea parintii in Petrosani, s-a plans sorei ei Aura, si mai ales lui Dumnezeu. A fost insa o plangere matura in care a recunoscut ca din cauza mandriei L-a ignorat pana atunci. Dimineata era alt om … A fost prima persoana pe care am botezat-o in viata mea. Numele ei Ligia B.

Tara Cananului nu este ca tara Egiptului, ea nu depinde de Nil si de revarsarile lui, ci numai de binecuvantarile care se pogoara de Sus de la Tatal luminilor …

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Neclasificat. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s