Sărbătoarea Mulțumirii – POZE
20 octombrie 2009 de Alin CristeaSărbătoarea Mulțumirii – 18 octombrie 2009
17 octombrie 2009 de Alin Cristea
În anii ‘80, pe strada Independenței (și Viitorului) locuiau 3 frați Cristea, unul topograf și doi croitori – Daniel (tatăl meu), Beniamin (unchiu Minu) și Eftimie (unchiu Tenie).
În poza de mai jos e unchiu Tenie, la Sărbătoarea Mulțumirii în San Leandro (cred), California, în 1984 (dacă am citit bine data neclară de pe spatele pozei pe care am fotografiat-o sîmbătă noaptea spre duminică).
Ciorchinele uriaș, din cîte îmi amintesc, era unul dintre punctele forte la Sărbătoarea Mulțumirii din Biserica Baptistă din Petroșani. Să fi fost o dată, să fi fost de mai multe ori, nu știu, eram adolescent în anii ‘80. Și, după cum se știe, adolescenții sînt de obicei cu capul în nori (unii chiar și la alte vîrste).
Dar acum, de fiecare dată cînd în memoria mea apare Sărbătoarea Mulțumirii și Petroșani, întotdeauna primul gînd, prima amintire este acest ciorchine uriaș.
Celor care s-au obișnuit, în ultimii 20 de ani, cu vremurile de libertate religioasă și financiară le propun să facă un exercițiu de imaginație gîndindu-se ce însemna un astfel de moment de sărbătoare în anii ‘80 și, de asemenea, ce vînzoleală se crea, în comunitatea de credincioși, în jurul unui astfel de eveniment.
Mi-am bătut capul să-mi amintesc cum se numea întreprinderea la care se făcea scheletul metalic pentru strugurele uriaș: URUMP. Sau poate altundeva, ce mai contează… Mi-am bătut capul? Mi-am bătut…
Sărbătoarea Mulțumirii de azi are însă o semnificație mai aparte pentru mine, întrucît am auzit că va participa și Vasile Maroșan, din Slimnic, împreună cu un grup de musafiri din jud. Sibiu.
Ei bine, în memoria mea (bună, de altfel, la 42 de ani), Loți Baci (cum îi zicea pișicherul de frate-meu Emil) are un loc aparte. Și știu că nu doar pentru mine e o amintire deosebită, ci și pentru alți petroșăneni, împrăștiați de viață prin țară sau prin străinătate.
Fratele Maroșan a fost ani buni dirijorul orchestrei din Petroșani și, mai ales, în perioada cea mai bună a ei. Nu de puține ori le-am spus colegilor mei din grupa de teologie baptistă și altora ce mult a contat ca o persoană precum fratele Maroșan să își fi dedicat timpul și energia nu doar pentru a conduce orchestra (despre care profesorul meu de vioară, invitat de tatăl meu la biserică de Crăciun, dacă-mi aduc bine aminte, a spus: Nu credeam că se poate face așa ceva în Valea Jiului.), ci și în a instrui generații de copii și tineri, a scrie partituri și a acorda cu răbdare mandolinele, activitate la care participam și eu, cu mult mai puțină răbdare, desigur.
La un moment dat s-a mutat la Sibiu, unde l-am vizitat pe cînd eram burlac, apoi la Slimnic, unde l-am vizitat abia în 2002, cînd, fiind pentru cîteva zile la Mediaș, am trecut și prin Sibiu pentru a-l cunoște pe cel ale cărui cîntări le cîntasem de atîtea ori la pian, vioară sau chitară, Nicolae Moldoveanu la 80 de ani.
Iată-mă, așadar, cu fratele Maroșan în 2002, căruia i-am făcut ditamai surpriza atunci, că nu știa că vin pînă i-am bătut la poartă, uitați ce zîmbet are, dar să știți că la repetițiile de orchestră era tare sever și serios. Ca un neamț. De fapt, pentru mine, atunci, ideea de neamț o întrupa fratele Maroșan. Care era… ungur.
Îl mai făceam eu să schițeze un zîmbet cînd nu mai respectam partitura și făceam niște înflorituri pe strunele viorii. Mare pișicher și fratele lui Emil… Ăl micu’…
Păi nu-i fac și azi surpriza?
Seminar despre depresie
7 octombrie 2009 de Alin CristeaBiserica Baptistă Golgota Petroșani, 8-10 octombrie
Cristia 2009 – (re)transmisie pe Credo TV
6 august 2009 de Alin Cristea
De joi, 6 august, pînă duminică, 10 august, în fiecare seară de la 21.30.
Cele 4 spectacole se pot urmări, de la aceeași oră, și pe site-ul Credo.TV – în meniul din stînga sus: Live.
Concursul Baptiști 400
21 iulie 2009 de Alin CristeaCu ocazia împlinirii a 400 de ani de la înființarea primei biserici baptiste (la Amsterdam), Concursul Baptiști 400, organizat de Asociația Thymos, oferă 4 premii, dintre care Premiul special constă în 40 de cărți.
Cele 40 de cărți vor fi prezentate pe blogul România Evanghelică, cîte 4 pe zi, în perioada 21-30 iulie.
Arheologia Bibliei, de James K. Hoffmeier, Editura Casa Cărții, Oradea, 2009, 192 pag.
Răspunsurile la cele 4 întrebări ale concursului trebuie să ajungă pînă în 4 august, ora 00.04 (ora României) la adresa: alinpm@yahoo.com
Mesajul trebuie să poarte titlul (fără diacritice): Concursul Baptisti 400
Tragerea la sorți a celor 4 premii va avea loc în 4 august în Oradea la Societatea Biblică din România.
Cele 4 întrebări se găsesc pe blogul Baptiștii: Concursul Baptiști 400
Grupul Continental la Petroșani
20 iulie 2009 de Alin Cristea
Luni, 20 iulie 2009, ora 18.00, grupul Continental va concerta la Casa de cultură din Petroșani.
Petroşani – 1975
29 aprilie 2009 de Alin Cristea
Orchestra – 1972
29 aprilie 2009 de Alin Cristea
La mijloc: Daniel Cristea, Petru Dugulescu, Teodor Herlo.
În faţă: Cornel Marici şi Liviu Căprar.
Petroşani în Istoria bisericilor baptiste din România
29 aprilie 2009 de Alin Cristea“Biserica din Petroşani s-a înfiinţat după anul 1944, prin credincioşii baptişti stabiliţi aici în căutare de lucru. În jurul anului 1954 se stabilea aici şi familia Herlo Petru, din Cermei, judeţul Arad, care s-a dovedit foarte activă în organizarea bisericii. După venirea în Petroşani, această familie s-a stabilit pe strada Cărbunelui nr. 5, unde, până în anul 1955, au avut loc şi întrunirile bisericii.
Pe data de 5 septembrie 1955, biserica s-a constituit statutar, iar pe data de 24 septembrie 1956, a primit autorizaţia de funcţionare. Tot în anul 1956 a fost cumpărat şi imobilul de pe strada Aurel Vlaicu nr. 3, care a fost folosit ca locaş de închinare. Un rol important în realizarea acestui proiect l-a avut Herlo Petru.
Tot în acea perioadă venea în oraş familia Gligor Cristea, toţi membrii acesteia implicându-se în lucrarea bisericii, şi în mod deosebit Cristea Daniel, bun predicator şi muzician. Numărul membrilor bisericii a ajuns la 100; în anul 1957 s-a înfiinţat corul, iar în anul 1965 orchestra, condusă de dirijorul Cristea Beniamin.
În jurul anului 1960, pastor al bisericii devenea Herlo Petru, dar în anul 1959, Departamentul Cultelor a introdus o nouă metodă pentru intimidarea pastorilor şi conducătorilor bisericii prin aplicarea articolului 256, din Codul Penal, care prevedea închisoarea de la 6 luni la 2 ani pentru cei care îndeplineau anumite funcţii fără autorizaţie din partea Statului.
În anul 1961, în urma arondării bisericilor, numărul pastorilor baptişti a fost redus de la 550 la 180, astfel că pastorul Herlo Petru nu mai figura pe schema Uniunii Baptiste, dar a continuat să predice în biserică şi să organizeze programele acesteia.
Tribunalul din Petroşani i-a intentat un proces şi, în baza articolului 256, l-a condamnat la 2 ani de detenţie; a fost, însă, achitat în recurs de către Tribunalul din Deva, în urma dovezii că, din momentul în care fusese anunţat că nu mai era pastor, nu mai oficiase acte de cult (anume botezul, cina şi cununiile religioase) în biserică.
Al doilea pastor al bisericii a fost Luca Gheorghe, până în anul 1971, iar între anii 1978-1980, Cenuşe Teodor şi Cocar Buni, absolvent al Seminarului Teologic Baptist din Bucureşti. Alţi pastori au mai fost Ardelean Cornel şi Vrăncilă Daniel.
În anul 1991, biserica din Petroşani cumpăra o casă veche, cu grădină şi situată în centrul oraşului, iar în 1992 a început lucrările de construcţie a casei de rugăciune, inaugurată în anul 1996. Clădirea bisericii este una modernă, cu o capacitate de 300 de locuri şi dotată cu săli-anexe pentru grupele de copii şi tineri. Lucrările de construcţie au fost conduse de Cristea Eugen şi de pastorul Vrăncilă Daniel, absolvent al Institutului Teologic Baptist din Bucureşti. Biserica numără 160 de membri şi 70 de aparţinători şi este condusă de pastorul Sebastian Păpdureanu, de asemenea absolvent al Institutului Teologic Baptist din Bucureşti.”
Iosif Ţon la Petroşani – Înregistrări audio
31 martie 2009 de Alin Cristea
Explicaţiune-alin(t)are
28 martie 2009 de Alin CristeaCum mi-a mai bătut inima cînd am citit, pe undeva pe Internetul ăsta care face lumea mai mică, că Vladimir Pustan va fi pe 22 martie la Petroşani, la Casa de cultură, de care brusc mi s-a făcut dor, c-am fost petroşănean pînă la 28 de ani.
Anul trecut, de 8 martie, l-am pozat pe Vladimir Pustan la Casa de cultură din Oradea, împreună cu Iuliu Centea, care e căsătorit cu o petroşăneancă.
Dum-dum, dum-dum, iar mi-a bătut inima tare cînd văzui (oltenii-s lîngă noi) că vine şi Iosif Ţon la sfîrşit de martie. A mai fost în Petroşani cu 30 de ani în urmă!
Şi-apoi, întreită emoţie, peste cîteva zile va fi şi Beni Fărăgău în Petroşani.
Oare putea-va cineva măcar să intuiască ce amintiri m-au năpădit, cîte fotografii mi s-au cuibărit în sufletu-mi dintr-odată supradimensionat şi copleşit de rememorarea felului în care Dumnezeu a aşezat credinţa creştină, în varianta baptistă, în Valea Jiului?
În 2000 am avut a doua bursă de două săptămîni la Şcoala de vară de la Tescani (coordonatori: Andrei Pleşu, H.-R. Patapievici, Sorin Vieru) şi, cînd ne-am prezentat, am considerat că e bine să amintesc că pot identifica, în viaţa mea, trei influenţe formative de tip individual – Emil Cristea, fratele meu mai mare, Beni Fărăgău şi H.R. Patapievici – şi două de tip comunitar: familia şi biserica.
Andrei Pleşu a întrebat: Domnule Cristea, biserica din Petroşani? (eu locuiam de cîţiva ani în Oradea). Da, am răspuns, neştiind atunci ce moment decisiv am marcat pentru identitatea mea, legată definitiv de Petroşani, de comunităţile familială şi confesională care m-au format: lutul din care e făcut sufletul meu e impregnat cu “cărbune” de Valea Jiului, iar inima mea pompează “sînge” din Ţara Moţilor, de unde sînt părinţii şi bunicii mei.
Iată-mă, aşadar, alin(t)îndu-mi vocea interioară, care s-a întors, ca un avion cu reacţie, spre alte vremuri şi alte locuri, unde, cum spuneam, într-o perioadă scurtă, se perindă Vladimir Pustan, Iosif Ţon, Beni Fărăgău. Nu e ăsta un foarte potrivit pretext pentru a lansa un blog despre Biserica Baptistă din Petroşani? Şi să visez, nu pentru prima oară, că vor fi şi alţii ca mine care îşi vor lăsa scrise aici cîteva amintiri, măcar să-şi ostoiască sufletul ce nu măsoară în kilometri distanţele, ci în nostalgii şi alin(t)ări.
